Fachhochschule? Experiența masterului în Viena

Bună, numele meu este Andreea, sunt absolventă a Academiei de Studii Economice din București, specializarea Informatică Economică, iar în urmă cu un an am ales să fac masterul într-un oraș plin de tradiție și cultură, unde Mozart, Strauß și Haydn încă răsună pe străzi. Viena. Sper ca experiența mea și acest articol să vă ofere o mică perspectivă asupra ceea ce presupune sistemul universitar din Austria și să vă ajute în cazul în care v-ați gândit să studiați aici. 

Consider că este important să vă povestesc mai întâi câte ceva despre mine pentru a putea înțelege mai bine de ce am ales Austria și cum experiențele trecute m-au pregătit pentru acest pas.

Fiind din Brașov, o zonă cu influențe germane, am urmat toate ciclurile de învățământ până la cel superior cu predare în limba germană maternă. Pasul următor pentru mulți dintre colegii mei și până într-un anumit punct și pentru mine, era să urmăm studiile superioare în străinătate, predominant în țări precum Germania, Austria sau Elveția. Neștiind însă ceea ce vreau mai exact să studiez și având o oarecare teamă de a pleca atât de departe de casă, am hotărât să rămân în România și datorită unui prieten am aflat de Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, unde am și urmat programul de licență.

Nu regret deloc decizia luată. Am avut parte de o studenție foarte frumoasă, iar faptul că am făcut voluntariat în toată această perioadă, m-a ajutat enorm în dezvoltarea personală

Având deja prieteni plecați la studii în străinătate și fiind o persoană curioasă care este într-o continuă căutare de experiențe noi, am hotărât să plec la master în Viena, un oraș cu o istorie bogată, care îți oferă o multitudine de posibilități în orice domeniu de activitate. În prezent sunt studentă a Universității din Viena, la programul de master Business Informatics. 

Cu ce se diferențiază sistemul universitar din Austria față de cel din România?

În primul rând, prin structurare. Există o curriculă obligatorie și una opțională, numită adesea specializare. Fiecare student este responsabil de planificarea în timp a cursurilor pe care își dorește să le urmeze, neexistând un program prestabilit. Ciclul de studiu este împărțit în semestre și nu în ani, astfel încât atât începerea, cât și absolvirea poate avea loc fie în  semestrul de iarnă, fie în cel de vară. Ceea ce este important este ca tu șă obții numărul de credite necesar, 180 ECTS în cazul ciclului de licență, respectiv 120 ECTS în cazul masterului, fiind la latitudinea ta în ce ordine îți dorești să urmezi cursurile și cum îți planifici întreg studiul.

La început, totul a fost destul de copleșitor, nefiind obișnuită cu un asemenea sistem, dar libertatea de a alege să participi la cursuri care te interesează cu adevărat, te motivează să îți dorești să înveți și nu mai privești mersul la anumite ore ca pe o pierdere de vreme.

Un alt aspect care este diferit și care pe mine m-a speriat puțin la început, este faptul că nu este încurajată munca în concomitent cu studiul sau cel puțin nu dacă ești student la o universitate. Cursurile la master se desfășoară în timpul zilei, iar prezența în 80% din cazuri este obligatorie. Îmi aduc aminte de prima oră la care am fost, unde profesorul ne-a spus din start că el nu vrea să audă scuze cum că nu am putut ajunge la oră sau că nu am predat la timp vreo fază a unui proiect pentru că am fost ocupați cu munca. Suntem studenți full-time și dacă ne dorim să facem parte din această instituție academică trebuie să punem în prim plan studiul.

Fiind obișnuită cu ideea că în timpul masterului cam toată lumea lucrează și angajându-mă și eu totodată nu am prea înțeles acea atitudine și mi s-a părut doar o remarcă răutăcioasă. Nu a durat prea mult și am înțeles la ceea ce se referea. Absolvirea cu succes a unui curs nu este chiar atât de simplă. Sunt multe cerințe, iar notarea este exigentă, pe lângă examene, fiind întotdeauna necesară realizarea unor studii de caz sau dezvoltarea unor aplicații ca soluții pentru diverse probleme, de multe ori fiind direct implicați și reprezentanți ai unor companii din domeniu. 

Pentru fiecare curs există cel puțin un profesor, un lector și un tutor care oferă consultații și răspund la orice întrebare în decurs de maxim câteva ore, iar materiale pentru research există din plin atât în format fizic, la bibliotecă, cât și în format electronic. Este încurajată și mai mult decât atât, este necesară citirea jurnalelor științifice și a publicațiilor de specialitate, activitate cu care deși nu eram familiară, s-a transformat ușor într-o obișnuință, înțelegând astfel mult mai repede care este aplicabilitatea conceptelor teoretice învățate. Informația rămâne până la urmă cea mai de preț resursă a erei noastre.

Care sunt condițiile de admitere?

Admiterea în cazul meu și predominant la programele de master se face pe bază de dosar, unde trebuie inclusă diploma/ adeverința de licență, foaia matricolă și cel puțin un certificat de limbă nu mai vechi de 2 ani. Există atât programe de studiu în limba germană, cât și în engleză, dar pentru a putea studia este nevoie de un certificat/ atestat de limba germană de nivel minim A2. Înscrierea se poate face și fără acesta, dar participarea propriu-zisă la cursuri va fi permisă după absolvirea unui curs de limbă sau după dobândirea certificatului. 

Pe cât de amuzant ar suna, admiterea nu este o problemă. Mulți intră, dar puțini termină.

Ce este o „Fachhochschule”?

Așa cum am menționat anterior, studenții nu sunt încurajați să lucreze, deoarece timpul lor ar trebui canalizat spre cercetare și studiu. Pentru persoanele care își doresc să lucreze și să urmeze o facultate care să fie mai mult orientată spre practicabilitate și nu atât de mult spre cercetare există instituții denumite „Fachhochschule”. Acestea fac parte tot din ciclul de învățământ superior și sunt structurate sub formă de licență și master, dar nu se axează atât de mult pe cercetare, oferind informații punctuale și practice în domeniul ales. Din punct de vedere al organizării seamănă foarte mult cu conceptul de facultate din România. Există un orar care este în cea mai mare parte prestabilit de facultate, grupele de studenți sunt mai restrânse, iar cursurile se desfășoară seara sau în weekend pentru a avea și posibilitatea de a lucra. 

Cu toate că universitatea nu este atât de prietenoasă cu ideea de job, dacă ești o persoană foarte organizată, iar locul de muncă îți oferă un program flexibil, nimic nu este imposibil.

Cât de grea este adaptarea?

Depinde foarte mult de așteptările pe care le ai atunci când pleci și cât de bine reziști în fața provocărilor. Pentru mine schimbarea nu a fost atât de dificilă, deoarece știam limba, cunoșteam cât de cât orașul, iar o parte dintre prietenii mei locuiau deja în Viena. 

Cu toate acestea, au existat momente dificile în care m-am întrebat dacă decizia luată este cea corectă și cred că indiferent de cât de pregătit ești, o asemenea schimbare nu are cum să nu te afecteze. Dacă se întâmplă să te simți pierdut și copleșit de tot ceea ce se întâmplă, gândește-te la următoarea întrebare: care este scopul meu de fapt?

Ce ar fi util de știut înainte de a aplica?

  1. Perioadele de admitere. 

Anul universitar poate fi început fie în semestrul de vară, adică începând cu luna martie, fie în semestrul de iarnă, mai exact la începutul lunii octombrie. Perioada de înscriere și cea de transmitere a răspunsului se intersectează, astfel încât cu cât aplici mai din timp, cu atât îți cresc șansele de a prinde un loc în semestrul dorit. Dacă aplicația este trimisă spre finalul perioadei de înscriere, există șanse foarte mari de a fi acceptat doar pentru următorul semestru.

  1. Actele necesare.

Toate actele ce alcătuiesc dosarul de admitere trebuie traduse în limba engleza sau germană de un traducător autorizat. Informații cu privire componența dosarului se găsesc foarte ușor pe site-ul universității. Pe lângă tot ceea ce ține de diplome și acte de identitate fiecare facultate cere și un eseu motivațional în care să argumentați de ce vă doriți să urmați programul respectiv, care sunt domeniile în care ați dori să vă specializați și de ce programul de licență terminat este echivalent cu cel de la universitatea la care aplicați.

  1. Studiile sunt gratuite.

Așa cum vă spuneam mai sus, ciclurile de învățământ superior sunt împărțite pe semestre și pot varia ca durată în funcție de organizarea fiecărui student în parte. Conform modelului Bologna există un număr de semestre în care un ciclu de studiu ar trebui încheiat,  mai exact 6 semestre în cazul licenței și 4 semestre în cazul masterului. Pe durata acestor perioade studiile sunt gratuite, fiind necesară doar plata unei taxe de 20,20 Euro pe semestru pentru sindicatul studenților. Fiecare ciclu de învățământ are suplimentar încă 2 semestre gratuite în cazul în care nu ai reușit să te încadrezi în timpul estimat. După această „perioadă de grație” taxa pe semestru va fi între 300-400 Euro.

  1. Care sunt posibilitățile de cazare.

Viena este un oraș destul de scump când vine vorba de închirierea unei locuințe, dar pentru studenți există numeroase posibilități de cazare, de la clasicele camere de cămin (care fie vorba între noi nu sunt chiar atât de clasice ), până la Wohngemeinschaft (WG), locuințe care au un preț de închiriere mai mic și în care locuiesc în general studenți care de regulă nu se cunosc de dinainte. Câteva exemple de cămine pentru cei interesați ar fi Studentenheim Gasometer, Linked Living, Campus Brigittenau, Milestone Vienna Campus, Home4Students etc.

  1. Ce are de oferit orașul.

Acest punct rămâne deschis pentru fiecare. Indiferent de orașul în care alegeți să studiați, bucurați-vă de fiecare moment și încercați să descoperiți tot ceea ce vă poate oferi noua voastră casă. 

Eu am să spun despre Viena doar atât: Tradiție. Artă. Eleganță. Cultură. Șarm.

Author avatar
Tăulea Andreea

Adaugă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *